Un raport recent al McKinsey Global Institute a subliniat modul în care o serie de locuri de muncă bazate pe abilitățile umane sunt susceptibile de a fi înlocuite de IA și automatizare.
Raportul plasează abilitățile de lucru în cinci categorii distincte: fizic și manual; cognitiv de bază; cognitiv superior; social și emoțional; și tehnologic.
Muncitorii folosesc o parte din aceste capacități într-un domeniu larg de locuri de muncă. Abilitățile fizice și manuale cuprind sarcini care ar putea fi îndeplinite de o muncă relativ necalificată, cum ar fi cea prestată de șoferi și lucrătorii de pe linia de asamblare, precum și de o serie de lucrători calificați, inclusiv asistenții medicali, electricienii și meseriașii.
Abilitățile cognitive inferioare, cum ar fi alfabetizarea și calculul de bază, sunt necesare lucrătorilor de tipul casierilor, personalului din serviciile pentru clienți și celor implicați în introducerea și prelucrarea datelor la nivel de bază, dactilografierea și serviciile funcționărești.
Raportul scoate în evidență faptul că job-urile lucrătorilor care necesită aceste două prime seturi de competențe sunt cele mai susceptibile să fie înlocuite de automatizare, deși nu chiar oricare dintre profesii.
După toate aparențele, schimbările de competențe se vor desfășura în mod diferit între sectoare. Asistența medicală, de exemplu, va avea o nevoie crescândă de abilități fizice, chiar dacă cererea pentru aceste abilități pare că vor scădea în sectorul producției și în alte domenii. Cu toate acestea, o mare varietate de sarcini îndeplinite în prezent de personal specializat care are astfel de competențe în SUA și în 14 țări din Europa de Vest sunt probabil automatizate, după cum precizează raportul.
Abilități cognitive superioare: aceste abilități includ alfabetizare și scrierea avansate, abilități cantitative și statistice, gândire critică și procesarea complexă a informațiilor. Medicii, contabilii, analiștii de cercetare, scriitorii și editorii le folosesc de obicei.
Abilitățile sociale și emoționale: includ comunicarea și negocierea avansată, empatia, capacitatea de a învăța continuu, de a-i gestiona pe ceilalți și de a fi adaptabili. Andreprenoriatul, intraprenoriatul, programarea, răspunsul de urgență și consilierea necesită aceste abilități.
Abilitățile tehnologice: acesta cuprind totul, de la competențe IT de bază la avansate, analiza datelor, ingineria și cercetarea. Acestea sunt abilitățile care probabil vor fi cele mai recompensate, deoarece companiile caută mai mulți dezvoltatori de software, ingineri, robotică și cercetători științifici.
În Europa și Statele Unite, de exemplu, se așteaptă ca cererea de abilități fizice și manuale în sarcini repetitive și previzibile să scadă cu aproape 30% în următorul deceniu, în timp ce cererea de abilități de alfabetizare și abilități de bază ar scădea cu aproape 20%. În schimb, cererea de abilități tehnologice (atât codificare, cât și interacțiune cu tehnologia) este de așteptat să crească cu mai mult de 50%, iar nevoia de abilități cognitive complexe va crește cu o treime. Cererea de abilități sociale și emoționale la nivel înalt, cum ar fi luarea inițiativei, conducerea și antreprenoriatul, este, de asemenea, de așteptat să crească cu mai mult de 30%.
Autorii raportului au constatat o trecere de la activități care necesită doar abilități cognitive de bază la cele care utilizează abilități cognitive superioare. Declinul activităților care necesită în principal abilități cognitive de bază este cel mai mare din cele cinci categorii menționate. Cererea de abilități cognitive superioare, cum ar fi creativitatea, gândirea critică, luarea deciziilor și procesarea complexă a informațiilor, va crește până în 2030 la rate cumulate de două cifre.”
Abilitățile cognitive superioare schimbă configurația abilităților cognitive de bază între profesii.
În 1948, la Convenția Americană de Psihologie, un grup de examinatori educaționali și experți în evaluare au concluzionat că ar fi util să existe o setare mai adecvată a obiectivelor educaționale pentru a putea evalua performanța elevilor în colegiile americane. Ceva mai târziu, în 1956, Benjamin Bloom a creat o taxonomie care se bazează pe ideea că există 6 niveluri (observabile) de învățare care indică prezența în creier a activitățiilor cognitive. Datorită numeroaselor sale calități - simplitate, ușurință în înțelegere, aplicabilitate, utilitate, universalitate, durabilitate - deseori trecem cu vedere faptul că Taxonomia lui Bloom este doar un construct teoretic. Odată cu trecerea timpului, aceasta a dovedit că nu este infailibilă și astfel, a acumulat multe critici.
Cu toate acestea, începând cu 1990, Lorin Anderson, un fost student al lui Bloom, a condus un grup de experți împreună cu care a reviziuit taxonomia lui Bloom. În 2001, aceștia au publicat versiunea revizuită care folosește verbe active în schimbul substantivelor pentru a descrie procesul cognitiv. Totodată, au inversat cele 2 niveluri superioare de gândire, fixând nivelul „Creează” în vârful piramidei lui Bloom.
Iată un video care ilustrează revizuirea taxonomiei pentru era modernă
„Bloom’s (digital) Taxonomy”
Majoritatea profesorilor sunt familiarizați cu taxonomia lui Bloom, acest model care clasifică diferite niveluri de cunoaștere umană în gândire, învățare și înțelegere. Însă, într-o epocă digitală, profesorii ar putea să se gândească la aceasta ca fiind Taxonomia digitală a lui Bloom. Pe scurt, Taxonomia lui Bloom oferă un set de instrumente și este centrată pe 6 procese cognitive prin intermediul cărora învățăm: 6 niveluri de învățare de la ușor la dificil.
Benjamin Bloom și ulterior, Lorin Anderson și David Krathwohl, au creat o taxonomie a verbelor active măsurabile care să ne ajute să descriem și să clasificăm cunoștințe, abilități, atitudini, aptitudini și comportamente observabile.